Simona Tanasescu
Mă consider privilegiată şi „aleasă” de către Ceramică; nu abordez această opţiune, această întâlnire, din perspectivă senzorială, umorală sau sentimentală. Nu iubesc ceramica, ci mă simt aparţinând acestei lumi a ritualului împărtăşit sau a ritualului singuratic, a rigorii şi a libertăţii în limitele rigorii, a tranzacţiei cu forţele esenţiale, a jocului şi a căutărilor. Ce mă motivează să continuu? Sunt resorturi adânci şi misterioase din care îmi augmentez plăcerea. Pentru mine, ceramica este o vocaţie de maturitate.
Simona Tănăsescu
